Cel mai ușor este, când CV-ul nostru e refuzat, să arătăm cu degetul către angajator și să spunem: “Sunt niște incompetenți” sau, mai nou, să facem postări pe LinkedIn în care să dăm tag companiei și să îi denigrăm pentru procesele lor de recrutare, despre care în mod real nu prea știm nimic. E cel mai ușor să ne uităm în exteriorul nostru și să găsim vinovați. Clasic.
Totuși, nu vreau ca postarea asta să se transforme într-una dintre lecțiile de “Uită-te înlăuntrul tău și vezi ce ai de îmbunătățit” pentru că sincer, în situațiile atât de pragmatice, nu cred că ajută cu ceva. Da, dacă e vorba de un interviu propriu-zis în care dăm cu bâta-n baltă, sunt clar lucruri de îmbunătățit plecând de la percepție, însă atunci când vine vorba de un CV, lucrurile devin mai simple și mai pragmatice.
Care sunt motivele pentru care un CV se oprește la screening? Hai să vedem:
Nu există anii de experiență ceruți în frameworkul/limbajul/toolul folosit de companie – dacă suntem foarte aproape de ce se cere, merită să aplicăm. Dacă nu, propun să nu înflorim informații, că doar ne mințim și pe noi și pe recruteri.
Unele roluri cer neapărat facultate tehnică – oricât de dureros sau biased ar suna, din păcate nu vom avea șanse față de cei care au studii în domeniul cerut.
CV-ul nostru e cartea noastră de vizită – 5 sau 10 linii scrise la repezeală nu vor face o cauză bună pentru noi. Ia-ți timp să îți redactezi CV-ul (poți cere inclusiv sfatul unui consultant).
Da, CV-ul nostru este cartea noastră de vizită și asta nu înseamnă că trebuie să scriem TOATE detaliile acolo (am văzut CV-uri de 5 pagini și mi-a fost extrem de greu să filtrez informația. Nu vă mai povestesc de faptul că citeam pe el ca pe o nuvelă). CV-ul nu este o poveste de adormit copii, e un document pragmatic care îți vinde aptitudinile.
Am citit JD-ul, am citit CV-ul și, cu toate astea, nu am inclus informațiile de interes care pot aduce o schimbare. Hai să facem asta mai des, că nu avem nimic de pierdut.
Realitatea e că putem fi și overqualified. Dacă poziția cere 5 ani experiență iar noi avem 10+, nu mai bine căutăm roluri de calibrul nostru? Altfel, rămâne să aplicăm și după să ne mirăm de ce suntem respinși. Motivele pot fi inclusiv și de buget.
Unele descrieri cer clar diplome sau cursuri absolvite. De cele mai multe ori asta se întâmplă pentru companiile de outsourcing (în cele de produs e mai rar). Recruiterii sau managerii din outsourcing de prea puține ori sunt factori de decizie. Clientul final dă cu banul, deci el decide. Iar dacă el cere diplome, e nevoie de diplome. Atât de “simplu”.
Viața de freelancer/consultant e cât se poate de faină. Ea vine la pachet și cu roluri project-based. Trece în CV că experiențele tale au fost de tipul acesta, altfel se va crede că ești “jumpy”.
Unele companii au mai multe joburi deschise și ele pot fi foarte similare între ele. Să ne asigurăm că aplicăm doar la unul, de preferabil cel care este cel mai relevant pentru noi și experiența noastră. Dacă recruiterul decide că te poți potrivi și pe alt rol, ți-l va prezenta în cadrul discuției de HR.
Desigur, acestea sunt doar câteva sugestii, nu este nimic bătut în cuie sau de sine stătător. Contează să ne adaptăm constant - ceea ce știm să facem și (poate) ar trebui să mai învățăm, cum se comportă piața, cum reacționăm la dezamăgirile din lumea joburilor și cum ne ridicăm atunci când nu mai știm în ce direcție să mergem.
O să vină și vremuri mai bune, totul are o ciclicitate. Important este să ne pregătim din timp și să fim conștienți de noi și ce putem oferi.
Personal, cand alplic la un job, nu imi fac niciun fel de "sperante" (ca o sa primesc vreun raspuns :D). Daca se intampla ok, altfel tot ok.
Am observat mai degraba ca, atunci cand primesc raspuns, 99% raspunsul e sa continuam procesul de recrutare. Altfel, daca un client nu e interesat, nu prea raspunde deloc.